Un cor se formează în timp, prin repetiții, răbdare și încrederea pe care copiii învață să o aibă unii în ceilalți. Fiecare voce își caută locul, iar profesorul îi ajută să descopere cum propria contribuție capătă sens în muzica pe care o construiesc împreună.
Despre această muncă și despre bucuriile ei am stat de vorbă cu doamna Alla Beleac, dirijoarea Corului „Elegie” al Școlii de Muzică din Ungheni, Republica Moldova, câștigător al Marelui Premiu la prima ediție Elite International Arts Competition. Ansamblul, înființat în 1968, continuă astăzi o îndelungată tradiție corală, reunind copii cu vârste între 12 și 16 ani.
În răspunsurile sale am descoperit un profesor care ascultă cu atenție vocile și părerile copiilor: îi implică în alegerea repertoriului, le înțelege dificultățile și îi încurajează să se susțină reciproc. Vă invit să descoperiți povestea Corului „Elegie”, emoția unei reușite comune și felul în care muzica poate transforma un grup de copii într-o comunitate.







Vă mulțumim că ați acceptat invitația de a ne vorbi despre Corul „Elegie”, câștigătorul Marelui Premiu la prima ediție Elite International Arts Competition. Pentru cititorii care vă cunosc acum, cum a început povestea ansamblului? Povestiți-ne despre instituția în care activați, formarea corului și copiii care îl alcătuiesc astăzi.
Școala de Muzică din Ungheni este o instituție de învățământ extrașcolar artistic complementar, având o tradiție de peste șase decenii în formarea tinerelor talente. Fondată în anul 1963, instituția a contribuit în mod constant la dezvoltarea vieții culturale și artistice a municipiului Ungheni și a țării, lansând, în cei 63 de ani de activitate, 58 de promoții de absolvenți.
De-a lungul anilor, școala a format sute de muzicieni care și-au continuat studiile în instituții de profil și s-au afirmat ca interpreți, profesori, dirijori și specialiști în domeniul muzicii, atât în Republica Moldova, cât și peste hotare. Absolvenții noștri activează în Israel, Italia, România, Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, Elveția și în alte țări.
Viața artistică a instituției este susținută de 12 formații și colective artistice, care desfășoară o activitate concertistică intensă și reprezintă școala în cadrul festivalurilor, concursurilor și evenimentelor culturale locale, naționale și internaționale. Printre aceste colective se regăsește și Corul „Elegie”.
Cântarea în cor este un mijloc de introducere a copiilor în marea și variata artă a muzicii. Colectivul coral „Elegie” a fost întemeiat în anul 1968 de către profesorul Eugen Mamot, fost director al școlii. Din 1970 până în 2020, colectivul a fost condus de Victor Tatarciuc, profesor și fost director al instituției, care a contribuit la formarea culturii muzicale a elevilor și la cunoașterea muzicii în diversitatea formelor, genurilor și stilurilor sale.
Din anul 2020, conduc acest cor în calitate de profesor de discipline muzical-teoretice și dirijor.
Colectivul participă activ, atât online, cât și cu prezență fizică, la concerte și concursuri naționale și internaționale, obținând locuri premiante.
Corul dispune de un repertoriu bogat, cuprinzând genuri diferite: de la colinde și cântece populare până la muzică clasică și internațională, pe care elevii le interpretează cu acuratețe și emoție. „Elegie” este corul claselor mari, în care cântă copii cu vârste între 12 și 16 ani.
Cum ați ales să vă dedicați dirijatului coral și lucrului cu vocile de copii?
Totul a început cu școala de muzică, unde s-au pus bazele: studiul instrumentului, solfegiul și teoria muzicii. De altfel, sunt absolventă a Școlii de Muzică din Ungheni.
Au urmat colegiul de muzică și studiile superioare la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, unde există și specializări în dirijat.
Un detaliu important este că, de multe ori, dirijorii își încep cariera într-un alt domeniu muzical, de exemplu ca instrumentiști sau profesori de discipline muzical-teoretice, iar apoi se îndreaptă către studiul dirijatului. Așa s-a întâmplat și în cazul meu.
Mi-am început activitatea profesională ca profesor de instrument, apoi am predat solfegiu. După șapte ani de activitate, am început să lucrez și ca dirijor, conducând, la început, corul claselor mici.
Cariera unui dirijor este adesea un drum care pornește de la o educație muzicală fundamentală și conduce treptat către munca independentă cu ansamblurile. Pentru mine, motivația principală este dragostea pentru armonia vocilor reunite și dorința de a modela parcursul artistic al tinerei generații.
Cum arată o repetiție obișnuită a Corului „Elegie”? Ce loc au exercițiile vocale, studiul partiturii și descoperirea sensului muzicii?
Cred că repetițiile noastre seamănă, în multe privințe, cu cele ale altor colective corale. Lucrăm într-o sală, iar toți coriștii au partituri.
În mod obligatoriu, orele de cor încep cu încălzirea vocilor: exerciții vocal-intonative, de respirație și de dicție.
Repetițiile sunt variate. Uneori lucrăm pe grupe de voci, studiem partiturile și descifrăm sensul fiecărei piese. Repetăm un cântec sau anumite pasaje până când toți copiii le înțeleg și le pot interpreta unitar. Folosim și exerciții pentru voce și armonie.
Alteori, interpretăm integral lucrările, pentru a le aduce la forma finală. În această etapă urmărim corectarea detaliilor, omogenizarea vocilor și rezolvarea pasajelor dificile.
Cum îi ajutați pe copii să treacă de la a-și cânta corect propria voce la a asculta și a construi împreună cu ceilalți?
Îmi plac foarte mult copiii, iar lucrul cu ei este o mare bogăție. Când văd că reușim să realizăm ceva împreună, sunt fericită.
În ziua de astăzi, munca alături de copii vine și cu provocări. Inteligența artificială este tot mai prezentă în jurul nostru, iar noi căutăm permanent soluții pentru a obține rezultatele dorite.
La repetiții, atmosfera este una de lucru. Nu suntem la concert: nu există public, costume speciale sau lumini de scenă. De aceea, își găsesc locul și glumele.
Sunt întotdeauna deschisă cu copiii, inclusiv atunci când mă întreabă câte ceva despre viața mea. Tocmai în astfel de situații te poți apropia de ei, iar această apropiere este foarte importantă la școală.
O relație bună cu copiii te ajută să construiești și să obții rezultate. Ei învață să fie respectuoși atât față de dirijor, cât și față de colegi, deoarece corul este o familie în care ne susținem unii pe ceilalți.
Copiii sunt învățați să asculte vocile colegilor, să își adapteze volumul și să construiască împreună un sunet omogen.
Cum alegeți repertoriul corului?
O, acesta este unul dintre cele mai dificile momente pentru fiecare dirijor!
În primul rând, muzica trebuie să le placă copiilor. Dacă nu le-am stârnit interesul, oricât de bine ar cânta, piesa nu va prinde viață.
În același timp, trebuie să respectăm și programa școlară. De aceea, repertoriul nostru cuprinde lucrări din genuri diferite: de la colinde și cântece populare până la muzică clasică și internațională.
Acord o atenție deosebită prezenței muzicii sacre în repertoriu. Din punctul meu de vedere, aceasta trebuie să facă parte din pregătirea unui cor. Prin acest gen de muzică se dezvoltă cultura corală, iar coriștii învață să fie atât buni interpreți, cât și buni ascultători.
Ce urmăriți atunci când propuneți o lucrare nouă?
Unul dintre scopurile principale este îmbogățirea repertoriului. Un repertoriu bogat ne permite să participăm la concerte, concursuri și alte evenimente.
Cu cât acesta este mai variat, cu atât avem mai multe posibilități de a stimula gândirea muzicală și poetică a copiilor.
De multe ori, urmărim să îi învățăm să analizeze partitura în profunzime: să pună în relație muzica și textul, să găsească accentele de sens și punctele culminante și să construiască propria interpretare a lucrării.
Este important să alegem piesele ținând cont de nivelul de pregătire al corului. Un material prea dificil poate descuraja, iar unul prea ușor nu oferă suficient stimulent pentru progres.
Cu ce lucrare ați participat la prima ediție Elite International Arts Competition și de ce ați ales-o?
Am participat cu piesa „Sărbătoare andaluză”, de A. Papin. Nu eu am ales-o, ci copiii.
Uneori supunem lucrările la vot. Poate părea amuzant, dar mă sfătuiesc întotdeauna cu ei, iar câteodată alegerea lor se dovedește mai inspirată decât a noastră, a adulților.
De ce fac acest lucru? Pentru că suntem un întreg. Dirijor fără coriști nu este dirijor și invers.
Copiilor le-a plăcut caracterul acestei piese. Este melodioasă și energizantă, iar ei se bucură foarte mult atunci când putem adăuga mișcări, bătăi din palme și instrumente de percuție.
Totodată, lucrarea ne-a permis să punem în valoare progresul muzical al corului, expresivitatea, tehnica și sensibilitatea interpretativă.
Participarea a avut și scopul de a promova arta corală, de a păstra și dezvolta tradițiile, de a încuraja schimbul de experiență și de a contribui la descoperirea și susținerea talentelor.
Care a fost cea mai mare provocare în pregătirea acestei interpretări? Cum ați lucrat pentru a o depăși?
Cea mai mare provocare, atât în această interpretare, cât și în altele, este coordonarea vocilor și menținerea unei coerențe sonore pe tot parcursul lucrării.
Avem soliști cu experiență și elevi mai tineri, care încă își dezvoltă controlul respirator și proiecția vocii. Unele voci sunt puternice, altele mai fragile. Unii elevi își cântă foarte bine partea individual, dar se pierd atunci când trebuie să cânte împreună cu ceilalți.
Pentru a depăși aceste dificultăți este nevoie de răbdare, repetiții riguroase și implicarea activă a copiilor.
Lucrăm mai întâi separat, cu grupele de voci — soprane și altiste —, pentru a consolida tehnica și înțelegerea partiturii. Apoi reunim vocile și urmărim echilibrul sonor și coeziunea interpretării.
Am folosit și înregistrări scurte ale repetițiilor, astfel încât fiecare copil să își poată asculta propria voce în contextul întregului cor. Aceste înregistrări ne-au ajutat să facem ajustări și să înțelegem mai bine contribuția fiecăruia la rezultatul comun.
Folosim exerciții de ascultare reciprocă, în care copiii trebuie să identifice vocea unui coleg în ansamblu și să își adapteze propria interpretare.
Insist asupra ideii că succesul depinde de cât de bine ne auzim și ne susținem unii pe ceilalți. Această abordare consolidează legăturile din cor și face ca interpretarea să devină mai unitară și mai sinceră.
Cum a decurs realizarea înregistrării pentru concursul online? Vă amintiți un moment din acea zi care merită povestit?
Înscrierea online s-a desfășurat conform procedurii stabilite pe platforma organizatorului. Înainte, am citit cu atenție regulamentul și am analizat toate cerințele și criteriile de participare.
Ziua înscrierii a fost plină de adrenalină! Am accesat pagina dedicată, am completat formularul cu datele mele și ale colectivului și am atașat fișierele solicitate.
Am stat cu degetul pe butonul „Trimite”, sperând că încărcasem totul corect.
Momentul care mi-a rămas cel mai bine în minte a fost apariția mesajului „Înscriere finalizată”. Am simțit bucurie, dar și teamă. M-am întrebat: „Vom reuși?”. Și tot eu mi-am răspuns: „N-ai încotro. Lucrează!”.
Cum ați primit vestea câștigării Marelui Premiu? Care a fost reacția copiilor și ce a însemnat această recunoaștere pentru dumneavoastră?
Era duminică. Tocmai mă întorsesem dintr-o mică excursie și încă trăiam bucuria acelor zile. Eram acasă și mă uitam pe telefon la fotografiile făcute în timpul călătoriei.
Dintr-odată, am văzut o notificare de la dumneavoastră. Am deschis mesajul și am găsit diploma cu rezultatul concursului: Marele Premiu.
În prima clipă, un val copleșitor de bucurie și neîncredere mi-a tăiat respirația, urmat de o liniște profundă. Nu mai țin minte de câte ori am citit rezultatul până când am realizat: da, este rezultatul nostru!
Anii de muncă, zilele de repetiții și emoțiile din culise primiseră o recunoaștere atât de frumoasă.
Am trimis imediat vestea coriștilor, părinților și colegilor de la școală. Au fost momente de mare fericire!
Ce amintire sau detaliu din acea zi vă poartă cel mai repede înapoi la acel moment de triumf?
Ceea ce mă poartă înapoi la acel moment este un detaliu foarte fin și intim: liniștea bruscă și profundă care s-a așternut în jur exact în secunda în care am realizat: „Am reușit”.
Ce schimbări observați la un copil după o perioadă de cântat în cor?
Perioada petrecută în cor lasă urme frumoase și profunde în dezvoltarea unui copil.
Din punct de vedere muzical, se dezvoltă auzul armonic, care are un rol important și la solfegiu.
Lucrăm mult cu respirația, postura și dicția. Copiii învață să își controleze respirația și să păstreze o poziție corectă pentru a susține vocea. În timp, această atenție față de postură poate deveni un obicei și în afara orelor de cor. Exercițiile de dicție și încălzire vocală îi ajută să se exprime mai clar și cu mai mult curaj.
Pe plan emoțional, observ dezvoltarea încrederii în sine, a sensibilității și a capacității de a-și gestiona emoțiile.
Pe plan social, copiii învață să asculte activ, să se sincronizeze și să fie responsabili. Absențele sau neatenția afectează întregul grup, iar fiecare înțelege că propria implicare contează pentru succesul comun.
Corul este o mică familie. Prieteniile de aici se construiesc în jurul unei pasiuni comune și al experiențelor trăite împreună: repetiții, concerte și concursuri.
Observ, de asemenea, progrese în ceea ce privește concentrarea, memoria și organizarea gândirii.
Ce provocări întâmpinați în menținerea și dezvoltarea unui cor de copii?
În acest moment, nu pot spune că avem probleme deosebite în menținerea și dezvoltarea corului. Personal, lucrez după o regulă pe care o numesc „Sfânta Treime”: Școala + Părinții + Comunitatea.
Ce sprijin din partea școlii, familiilor sau comunității vă ajută cel mai mult?
Nu simt că unii se implică mai mult, iar alții mai puțin. Lucrăm mereu în echipă. Ideile, propunerile și observațiile tuturor sunt importante.
Ce pregătiți în continuare cu „Elegie” și ce vis v-ar plăcea să împliniți alături de acest cor?
Cred că visul meu seamănă cu al multor dirijori: să urcăm cât mai des pe scenă, să ne cunoască un public cât mai larg, iar copiii să rămână cu amintiri frumoase din anii petrecuți în cor.
💙