ISTORIC
Tuba derivă din oficleid, un instrument grav, cu o sonoritate aspră, grosolană și îndoielnică justețe a sunetelor, care, la rândul său, se trage din serpent,vechi instrument cu un tub găurit, în formă de șarpe, după mărturiile vremii, existent prin secolul XVI.
Prin introducerea pistoanelor (1814), se fac o serie de încercări care duc la o primă tubă către anul 1835, în Germania (în atelierele Moritz). Consacrarea tipului, devenit astăzi clasic, se datorează vestitului constructor Adolphe Sax, care începe, de prin 1840, realizarea unei întregi familii de saxhorni (sopran, alto,tenor, bariton, bas etc.), din care, singură tuba a pătruns în orchestra simfonică, restul rămânând numai în fanfare.
DESCRIEREA INSTRUMENTULUI ȘI A FUNCȚIONĂRII SALE
Tuba măsoară 1 metru și se prezintă ca un pavilion uriaș, adânc, rotund, privind în sus, care descrește treptat într-o serie de încolăcituri alungite, subțiindu-se până la muștiucul îndreptat spre executant. Între împletiturile țevii sunt plasate clapele, care vor mări sau micșora lungimea tubului sonor.
POSIBILITĂȚI TEHNICE ȘI EXPRESIVE
Tuba este cel mai grav instrument de alamă din orchestra simfonică obișnuită.
Sunetele sale sunt cuprinse astfel:
În ciuda masivității sale, tuba dă remarcabile dovezi de agilitate, game repezi, arpegii, salturi. Sonoritatea sa, mai ales în registrul grav, este plină, impozantă, dând o senzație de soliditate și vigoare. Nu-i lipsește uneori și un colorit straniu, care poate atinge sinistrul, spaima, groaza. În momentele de mare amploare, tuba este nelipsită.
ROLUL ÎN ORCHESTRĂ
În orchestră figurează, în mod normal, o singură tubă, funcționând, în majoritatea cazurilor, ca bas al instrumentelor de alamă sau ca factor de întărire, prin dublare, a celorlalte instrumente grave din orchestră. în mod izolat, sporadic, i se acordă și scurte pasaje solistice, melodice, ținând seama de caracterul sonorității sale.
ALTE TUBE
Wagner, care dovedește o deosebită predilecție pentru sonoritatea impozantă, plină de bărbăție, eroică și festivă, proprie alămurilor, a folosit mai multe soiuri de tube, pe care Sax le-a construit special pentru Tetralogie, unele mai mici, altele mai mari, înrudite însă ca formă și funcțiuni. Ele au rămas cu denumirea de tube wagneriene.
Despre Muzică 