XILOFONUL
Instrument răspândit chiar la popoarele cu o civilizație slab dezvoltată, xilofonul se compune din bucăți de lemn sonor, cu sunet foarte distinct, de diferite dimensiuni – în ordinea înălțimii sunetelor – așezate pe două șuvițe de cauciuc sau cânepă.
Xilofonul este un instrument muzical de percuție idiofon alcătuit dintr-un sistem de lamele de lemn (de regulă de palisandru), diferite ca dimensiuni și esență, acordate diferit, care vibrează și emit sunete de frecvențe diferite când sunt lovite cu niște ciocănele de lemn, de sticlă sau de metal.
Xilofonul este un instrument muzical folosit adesea în orchestrele simfonice, iar prin anii 1920-1930 a început să fie folosit și în orchestrele de jazz.
Sunetele obținute prin lovirea plăcilor de lemn cu ciocănele din lemn tare, acționate direct sau prin intermediul unei claviaturi, au timbrul sec, mușcător, pătrunzător, remarcându-se chiar în tumultul orchestrei.