ISTORIC
Originea trompetei merge, de asemenea, până la cele mai primitive instrumente de suflat și cunoaște o evoluție similară, împletită cu cea a cornului.
Semănând la început cu flautul, nu se deosebește de acesta decât în proporții și în materialul din care e confecționată. Nici trompeta nu are inventator. Am putea spune că natura înconjurătoare a pus-o la îndemâna omului, care a perfecționat-o.
Trompeta, dreaptă la început, cu timpul se încolăcește pentru a ocupa un spațiu cât mai restrâns. Sunetul său nobil, măreț, strălucitor, o face nelipsită de la diferite solemnități. Din cele mai vechi timpuri ea este prezentă acolo unde oamenii trăiesc în societate. Trompeta este mai mult decât un simplu instrument muzical, este un indice sonor al civilizației. După multe și variate modele, trompeta – ca și cornul – s-a fixat la trompeta de cavalerie, trompeta naturală (de armonie) și trompeta cu pistoane (cromatică), instrumentul actual, care-și datorează perfecționarea acelorași Bluhmel și Stolzel, care au acționat și asupra cornului.
DESCRIEREA INSTRUMENTULUI
La fel ca și la corn, e vorba de un tub de alamă, conic, mai gros, a cărui încolăcitură nu mai este în cerc, ci alungită; la un capăt, muștiucul, la celălalt, pavilionul. Pistoanele au același rol de lungire sau scurtare a tubului; buzele, la fel, provoacă vibrațiile.
POSIBILITĂȚI TEHNICE ȘI EXPRESIVE
Trompeta ocupă în familia alămurilor etajul cel mai înalt al scării muzicale. Întinderea pentru trompeta în do este următoare:
Este cel mai agil instrument de alamă. Mai puternică decât cornul, trompeta se desfășoară strălucitor, dominând orchestra cu orice desen melodic: game, arpegii, triluri, repetări de sunete într-o articulație foarte rapidă, care atinge maximum într-un efect special, aproape un răgnet, produs prin pronunțarea consoanelor: drrr… . Pe lângă sunetele obișnuite, trompeta folosește și pe cele surdinate. Înfundarea se face fie cu mâna, fie cu instrumentul special (surdina). Putând să nuanțeze cu ușurință, trompeta se mlădiază de la o extremă la alta în exprimarea diferitelor stări sufletești și colorituri.
Berlioz o caracterizează astfel în tratatul său de orchestrație: „Timbrul trompetei este nobil și strălucitor; și se potrivește ideilor războinice, strigătelor de furie și răzbunare ca și cântării triumfurilor. Se pretează exprimării tuturor sentimentelor energice, mândre și mărețe, majorității accentelor tragice. De asemenea, poate figura într-o piesă veselă, cu condiția ca veselia să ia aici un caracter de pornire năvalnică sau grandioasă.”
ROLUL ÎN ORCHESTRĂ
Cele trei trompete, folosite curent în orchestrele simfonice, îndeplinesc atât rolul melodic, cât și cel armonic. Ca și la corni, rolul lor melodic a început din plin cu Wagner. Apariția trompetelor se face de obicei în momentele de forță și de culminare, aducând lumina coloritului orchestral.
Despre Muzică 